Ce ne face fericiţi?

La întrebarea asta ar trebui să răspundem simplu şi rapid: lucrurile mărunte şi simple ne fac fericiţi dar nu e chiar aşa.

De fapt, ce e fericirea? Eu încă nu am găsit o definiţie standard aşa cum găsesc la...nuvelă. Definiţiile atribuite fericirii sunt de multe ori baze subiective, date de marii înţelepţi ai lumii ori de oamenii simplii prin prisma experienţelor proprii.

Să fie oare fericirea un episod din serialul vieţii, să fie lacrima de pe chipul angelic al unui nou născut or picătura de ploaie limpede dintr-o baltă tulbure? Fiecare o percepem diferit şi de noi depinde dacă o "îmbuteliem" în sticluţe mici sau dacă o închidem într-o ladă de zestre şi la un moment dat o eliberăm de povara lacătului ruginit şi greu.

Şi acum, care sunt lucrurile, evenimentele sau persoanele care ne fac fericiţi? Bineînţeles că la această întrebare răspunsurile sunt diverse. Unii ar spune că banii le aduc fericirea în suflete şi pe chipuri dar ştiţi şi voi vorba aia cu "Banii nu aduc fericirea" şi cred că ştiţi şi contra argumentul: "Banii nu aduc fericirea dar o întreţin". Nu neg această idee pt că mă gândesc la un exemplu unde banii chiar aduc fericirea: în momentul în care cu banii ameliorezi boala cuiva. Dar banii astea aduc şi o grămadă de dispute, mereu o să existe oameni care nu se mai satură de bani, familii care se vor despărţi din cauza banilor, invidia şi ura atrasă din cauză că ai bani şi că o duci mai bine ca alţii.

Am auzit:"Cu banii poţi cumpăra orice dar nu poţi cumpăra viaţa şi iubirea". Într-adevăr, nu întotdeauna viaţa cuiva poate fi salvată cu bani, indiferent cine ar fi şi cât ar oferi. Iubirea...în principiu nu se poate cumpără dar dacă ne gândim la iubirea din interes? Normal că această iubire nu e pură şi este alimentată de anumiţi factori, anumite condiţii dar i se spune "iubire" deşi poate acest cuvânt e prea mare şi prea însemnat să denumească ceva atât de ..mic(interesul).

Evenimentele...pot aduce fericirea, bineînţeles evenimentele plăcute, petreceri cu prietenii, amicii, întâlniri cu persoane plăcute care îţi acordă "credit”, care sunt alături de tine. Şi iar vine un dar...dar când aşa zişii ”prieteni” te lasă când îţi e lumea mai dragă sau când tu îţi dai seama că după ce le-ai acordat încredere deplină şi ţi-ai deschis sufletul ei au fost doar nişte ciori înfometate? Nici nu ştii cum să o mai dai ca să o nimereşti, poţi fi fericit iar într-o secundă totul să fie scufundat şi prea dificil de scos la mal.

Dar persoanele iubite? Cei care ar trebui poate să îşi înţeleagă partenerul/partenera mai mult decât oricine? Şi aici e cu dus şi cu întors, şi aici avem parte de duşuri călduţe şi plăcute dar şi de duşuri reci, în sensul că nu poţi avea o garanţie de la persoana iubită că are ochi doar pt tine sau că nu vor fi momente când te vor indispune chiar şi cele mai banale cuvinte.

Deci, nu cred că am putea răspunde la această întrebare cu un răspuns fix pt că uneori un fir de iarbă ne face fericiţi iar alteori nici banii, nici evenimentele şi nici persoanele iubite nu ne pot scoate dintr-o stare de "mohorâre”.

Personal, familia mă face fericită, reuşitele, călătoriile, prietenii, muzica, literatura, anumite persoane pe care le întâlnesc pt prima dată, animăluţele şi oamenii care sunt optimişti, care ştiu să se bucure de viaţă şi care mă fac să zâmbesc.

Şi, de final o piesă care are legătură cu fericirea.