Cuvintele sunt de prisos

Moartea este ultima reacţie a corpului, trist dar adevarat. Citesc blogul Andreei Raicu pt.că o apreciez ca om în primul rând, pt.puterea ei de muncă, pt.Andreea Raicu din faţa micilor ecrane, pt.Andreea Raicu care dă autografe şi face poze, pt. cea care a prezentat două sezoane Megastar, pt.cea care a prezentat Big Brother şi pt.persoana cu suflet mare care indiferent de interviuri, şedinţe foto, prezentări de modă, nu şi-a uitat persoanele dragi, mama, bunica, iubitul.

Ne-a adus la cunoştiinţă pe blogul ei că bunica ei nu se simte bine, ne-a spus cum este într-un spital la reanimare, ne-a transmis ceva sub formă de sentiment chiar dacă prin intermediul scrisului, până ieri când...

"Inima a incetinit. Sufletul s-a golit. Lacrimile s-au pietrificat. Durerea a amortit trupul. Parca totul a paralizat. A plecat. A luat cu ea atat de multe. Zambetul cald, atingerea blanda, vorba calina, imbratisarea care dadea atat putere, grija permanenta, privirea datatoare de dragoste…ce greu va fi fara…doamne, ce doare despartirea…"

Momentele astea nu sunt planificate, nu sunt programate, nu avem discursurile pregătite, nici lacrimile nu sunt hotărâte ce să facă...totul se rezumă la...tăcere.

LATER EDIT:i-am lăsat un comentariu cu speranţa că îi va da măcar un gram de tărie...

Andreea, multa lume te iubeste si te apreciaza pt ceea ce reprezinti tu ca om in primul rand, si mai apoi pt Andreea Raicu care zambeste la camera cand se aude "3, 2, 1, suntem in direct". Te-am văzut cum te comporti in pauzele publicitare cand beculetul rosu de la camere este inchis, te-am vazut cum te comporti dupa ce se termina o emisiune, te-am vazut cum esti tu cu colegii, cum esti un om ca noi toti.

Au trecut si altii prin momente asa dificile si greu de imaginat de trecut dar inveti in fiecare secunda cum sa treci, sa depasesti. O sa vezi si tu, zilele astea nici nu iti vei da seama bine ce se va petrece, o sa ai puterea zilele astea sa ajuti la pregatiri, sa vorbesti cu lumea, sa te lasi consolata, poate ca nu vei simti nici foamea si nici setea dar cu timpul te vei obisnui cu gandul, gandul greu de acceptat dar nu ne ramane nimic de facut decat sa acceptam.

O sa ai momente cand o sa vrei sa fii singura, te va deranja orice cuvant venit din partea oricui desi lumea va incerca sa te ajute.

Tot ce iti ramane sa faci este sa fii puternica, sa plangi pe umarul cuiva si imbratisarile sa iti aline durerea. Fii tare, suntem alaturi de tine si la bine si la rau.