Sâmbătă prieteni, duminică bloggeri

Sâmbăta trecută în Craiova au venit Alexsa şi Ştefan. Mi-a făcut o mare plăcere să o revăd pe Alexsa şi să îl cunosc pe Ştefan.

La hotelul Europeca cei de la Protv au organizat două preselecţii, una de muzică şi una de dans. Caravana „Dansez pt. tine” a venit şi în Craiova, iar membrii juriului au avut parte de momente amuzante, au văzut oameni talentaţi sau oameni care au venit doar pt. că vor ajutor din partea lor pt. un amic, un prieten, o rudă sau un membru al familiei.

În ceea ce priveşte preselecţia la muzică, cel puţin din câte am văzut eu, erau mulţi care au venit la plezneală, fie ce o fi, dacă trecem mai departe ne îmbătăm, dacă nu, asta e. Nu atitudinea asta m-a deranjat la acei oameni ci vestimentaţia lor. Cum poţi să vii într-o fustă mini, ţi se văd chiloţii de la o poştă, cu un decolteu adânc, plete în vânt, şi cam atât. Sau mai erau unii care se dădeau în spectacol, vorbeau la telefon să îi audă toată lumea, întrebau nimicuri doar ca să pară interesanţi. Cât timp am stat acolo am remarcat doar 5 persoane care îndeplineau condiţiile pt. un concurs, în rest, o să vad la televizor când se va difuza concursul, cine a trecut, cine a venit pt. parada modei şi tot aşa.

Cât despre ziua de duminică, a fost o întâlnire a bloggerilor craioveni. A fost prima la care am participat, am văzut cu ce se mănâncă şi aşa ceva, m-am uitat ieri pe mai multe bloguri care au proprietari craioveni şi ce să zic, nu toate blogurile vizitate sunt pe gustul meu în sensul că nu sunt amatoare de citit ştiri despre politică sau mai ştiu eu ce chestii pe care le găseşti scrise pe internet la orice click, dar cum fiecare are dreptul să scrie ce vrea, nu contează părerea mea.

Mă bucur ca i-am văzut live pe: Oana, A.Faith şi Gabi. De altfel, fără supărare, sunt şi singurii bloggeri craioveni pe care îi citesc în mod frecvent.

Targul Jiu-Tismana

Sambata trecuta am fost cu ai mei parinti intr-o mica excursie pe la Targul Jiu.

A fost frumos sa mai iesim si noi toti 3, sa ne mai relaxam si sa lasam in urma toti oamenii stresati, tot traficul si toata agitatia de prin oras.Acolo parca renasti, esti rupt de realitate, fara televizor, semnal la telefon, ce sa mai vorbesc de internet...vorbesc de locul unde este amplasata manastirea Tismana.La intrare te intampina o mica taraba cu mir, tamaie, icoane si o maica zgribulita care sta la dispozitia ta...era zapada si un frig...cativa oameni se perindau pe acolo, 2 sau 3 poze facute pe graba din cauza frigului care te acapara, lumanari puse pt sanatatea si reusita celor care inca mai sunt pe lumea asta si pt. cei care au plecat si ne privesc din cer...Intr-un fel am fost impresionata de calmul maicutelor, daca nu aveau rest ca sa iti dea la bani, ziceau sa nu mai platesti, gesturile lor erau domoale, iar mimica nu iti spunea decat ceva linistitor...Ca de fiecare data, trebuia sa varsam niste lacrimi in momentul in care am pus lumanarile, pt. ca e dureros cand stii ca mai anul trecut prin ianuarie le puneai unor persoane dragi lumanari la vii si te rugai pt. sanatatea lor si acum le pui in cealalta parte..e trist cand stii ca nu mai poti face nimic....nu mai e nimic de spus, decat......

Cand am plecat de la Tismana, am vazut si caprioare, niciodata nu am vazut asa de aproape decat la gradina zoologica dar e altceva sa le vezi asa..in natura, nestingherite.

Of weekend...

Weekend..motiv de bucurie dar nu si atunci cand ai 39 de grade temperatura,stranuti,tusesti,ai o stare de nestare,vrei sa stai intinsa in pat,sa asculti muzica in surdina,sa bei o ciocolata calda si atat..nimic mai mult.Dar parca e un facut,atunci se gasesc toti,trebuie sa facem curatenie,sa sune mobilul apoi da..logic!sa sune si fixul,aa si soneria..si sa nu uitam interfonul.Dupa un weekend de zacut,bolit,si alte activitati plictisitoare gen stat fara sa bei sau sa mananci nimic o ora pt ca ai luat nu stiu ce medicament si tot asa,incep sa imi revin.Doamne ajuta!nu imi place sa fiu bolnava,chiar daca unii ar vrea sa fie bolnavi ca sa nu mearga la scoala,lasa frate,mai bine la scoala dar sanatoasa.M-am uitat la Megastar,sambata seara si nu m-au impresionat asa de mult pe cat ne asteptam cu totii,sa o faca moldovenii,sa vedem ardelenii ce fac,sambata aceasta.Rameneti aproape,revenim sambata seara!=))

Duminica-super seara

Dupa cum am zis,duminica trebuia sa merg la teatru si am mers...am luat un taxi,ma lasat fix in fata teatrului,traversez strada,si vad puhoi de lume,inca nu se intrase in sala..rupe nenea ala biletul de la intrare,suntem primiti de un alt nene imbracat la frac,pictat pe fata,care canta la acordeon..ma duc cuminte la locul care scria pe bilet,si astept marele show...se deschide usa si vad 50 de zgatii de 15 pana la 18 ani intrand,parca erau furnici,erau imprastiati peste tot..bun,incepe piesa,luminile se sting,apare povestitorul care nu apuca sa spuna decat "buna seara,bine ati venit"...incep beizadelele sa se manifeste,ba isi pun telefoanele sa sune(intentionat),ba incep sa injure sau sa tipe..linistea se restabileste dupa ce povestitorul spune "va rog,liniste in sala",dupa ce sunt dati afara cativa "dragalasi" vorbitori mai rau ca niste papagali....Piesa este un musical,primul musical romanesc.."Cele 2 orfeline",dupa romanul omonim de A.d'Ennery...este o super comedie si inca ceva..o imbinare de comedie cu realitate..au fost foarte multe faze in care am ras cu lacrimi,la un moment dat actorul principal spune:"hahalerelor care sunteti"=)))).Placerea actorilor de a juca pe scena,se vedea,si parca se transmitea la noi,entuziasmul si bucuria din sufletele lor se raspandeau peste tot..e ca si atunci cand vine cineva pe scena si danseaza,canta,se bucura...si sufletul tau parca e si el bucuros,se simte in al 9-lea cer.Cea mai tare piesa pe care am vazut-o vreodata acum ce sa va zic revin cu ce am mai facut saptamana asta,acum plec la deschiderea stagiunii la filarmonica,pup.

Weekend

Sambata aceasta am fost la o nunta,la Novaci,aproape de Rânca-o statiune de munte.Cu o zi inainte pregatiri pt "pomposul" eveniment,vineri seara nervi facuti pt ca apa rece si calda pauza,in fine,sambata de dimineata,fac baie,imi aranjez parul,ma imbrac la costum,eram la 4 ace,si hai repede sa prindam autocarul care ne va duce acolo,asta nu inainte de a trece prin piata sa luam un buchet de flori.Minunatul autocar trebuia sa plece la 12,pe la 12.10 am fost acolo impreuna cu parintii mei si ce sa vezi,minunatie..autocarul era un pic mai bun decat o rata de la tara,ne asezam frumos pe scaune,si stam si asteptam dupa nenea Popescu alu' nu stiu care,deci am plecat pe la 13.Buunn,pornim,incepem sa sarim de pe scaune parca eram pe o sa,tâgâdâm tâgâdâm,vai amuzament la maxim,ma bufnea rasul pt ca ma simteam ca in Vestul Salbatic.Pe drum oprim,sa o luam pe vara mea,parintii ei si diferiti invitati la nunta.Dupa 2 ore de mers,imi era foame,sete,somn,imi amortisera picioarele si vroiam sa stau naibii odata,sa nu mai topai asa,din minut in minut.Ajunsi acolo,suntem primiti cu imbratisari calduroase si cu un zambet in care se citea placerea intalnirii.La o privire mai atenta,stupoare,eram plina de ceva negru pe costum,probabil de la scaunele alea,iau repede servetele ma sterg,vai vai cata tragedie,dar s-a rezolvat.Da,si acum,ce sa facem noi pe acilea?sa plecam sa cumparam suveniruri,sau ceva de pe acolo..mdea,foarte tare frate 3 magazine si alea alimentare,un rau care curgea alene,o biserica si localul in care "ne desfasuram"activitatea.Controversa intre mine si vara mea,ce e asta manastire sau biserica?pai hai sa vedem,urcam 80 de trepte,ne convingem ca e biserica,apoi un preot se apropie de noi,ne spune ca ne sta foarte bine imbracate in costume si ca asa sa mergem si la scoala,nu in blugi ca vacarii din America,ne intreaba la ce licee suntem,ce vrem sa facem pe viitor si ne spune pasii unei casatorii fericite.Coboram cele 80 de trepte,dar jos ni-se spune "pai intorceti-va,acum vin mirii si se oficiaza cununia religioasa".Mdea..urc din nou,facem fotografii,se termina cununia religioasa,cobor minunatele trepte iar apoi mergem la local.Se serveste mancarea,lumea incepe sa joace..eu mananc ceva,ma uit la diversele hore,sarbe,si cum s-or mai numi ele,ies afara si incep sa sun cativa prieteni,vorbesc cu ei,mai alung din plictiseala apoi ma protapesc din nou pe scaun si din cand in cand ies afara sa vad pe ce mai danseaza lumea.Se aduce tortul,facem fotografii si ne indreptam spre autocar dar wau cat de minunat..s-a schimbat modificarea..autocarul nu porneste,ne urcam in el,si stam o jumatate de ora,asteptam sa se repare..un sunet ne anunta ca ar merge,dar s-a facut,s-a aranjat dar nu se poate..inca 10 minute de asteptare..pornim,yeee,si incepem din nou,acum cu stomacul plin,am prins si un loc in spate unde se simte orice piatra..noroc cu somnul care imi alunga din rau,am adormit,si m-am trezit inainte cu o ora de destinatie finala(acasa)...Ma uitam si ma gandeam asa..se vede aerul proaspat al tineretii,incepusem sa ii cant mamei,"Marine,la nunta ta,Marine,Marine"..un nene ma aplauda si imi zice "continua,e frumos ce canti tu acolo"..am zis acolo un "multumesc",si m-am abtinut...parca erau hipnotizati de somn,de plictiseala,nu stiu de ce,sau stiu?!cred ca de aerul batranetii,inaintarii in varsta, de spiritul asta sau habar nu am..i-am zis mamei chestia asta,daca pleci intr-o excursie cu un autocar de copii,la 5 de dimineata cand te indrepti spre casa(te intorci din excursie),sau la 8 cand pleci de acasa somnoros si te urci in autocar pt a ajunge la statiunea respectiva,tot te manifesti cumva,imposibil sa nu de-a unul tonul si ceilalti sa il acompanieze...dar..am ajuns acasa,si jump direct in pat.