Versuri..

Cartea se numeste "De-ai mei stramosi cu drag mi-aduc aminte",este scrisa de Petre Gigea-Gorun,editura "Scrisul Romanesc",2007,Craiova.Iata ce spune autorul:"Am scris ori de cate ori inspiratia mi-a chinuit gandurile.Astfel,am dat curs versurilor dupa programul de activitate profesionala,seara tarziu,uneori noaptea trezindu-ma,am scris pe carnetul de alaturi aprinzand veioza,dupa care am continuat somnul,in avion,in timpul peregrinarilor mele in lume,cutreierand peste meridianele pamantului,in timpul vacantelor,duminicilor,la hoteluri in strainatate si ori de cate ori mintea era invadata de-un vers."M-am gandit sa pun si eu cateva poezii care mi-au placut foarte mult.
Bunicii
Bunicii mei plecati in alta lume,
In amintire scumpa mi-au ramas
Mi-aduc o mangaiere in dulce ceas
Sfios privesc portretele-n albume
Ii simt in carti traind,fara de nume,
In vatra milenara-s crez si glas
Si in file de istorie,popas,
Unde-i un neam ce are un renume.
Ei sunt o fila den trecutul tarii
Stapanii gliei si a ei sudoare
In zbucium neintrerupt ca apa marii,
Mereu neingenunchiati si in cautare
Nicicand nu voi putea sa-i dau uitarii,
Sfiosi batrani,plecati in departare.
In liniste
In liniste mi se scufunda gandul
Si-un gol imens in sufletu-mi se lasa
Din tot ce-n mine strans-am ani de-a randul
Raman doar amintirile de acasa.
Oduiosie scalda a mea privire
Cand raze nevazute se revarsa
Cu vremuri scurse imi dau iar intalnire
Ca n-am cum face altfel cale intoarsa.
Batranii
Batranii ce-au o viata dinainte
Doresc ca sa ne spuna atat de multe
Au vorbe pline de invataminte
Dar cine are timp ca sa-i asculte?!
Cei tineri nu inteleg si n-au rabdare
Si spera c-o sa invete de la viata
Timp inainte-i pt fiecare
Si e destula vreme pana invata
Cei mai maturi,cate ceva din toate
Au invatat si mai cunosc si ei
Pastrand un echilibru de se poate
Intre o datina si un obicei.
Cei mici nu stiu decat cum sa se joace
Pulsand in ei doar ritmuri tineresti
Batranii ii iubesc si-i lasa-n pace
Si le mai spun si uneori povesti.
Batranii au povete pt toti
Ca-au invatat din viata atat de multe
De la parinti si pana la nepoti
Dar cine are vreme sa-i asculte?!
De-aceea stau de vorba intre ei
Sfatosi si intelepti cum sunt batranii
Parca ar fi eroi din epopei
Si adunati la cumpana fantanii.
Eu ii privesc cu dragoste si dor
Pe ei ce-s permanenta si trecut
Sfios m-as duce pana la taina lor
Ca mana lor batrana s-o sarut.